Premii de la Sarah

Cea mai mare satisfactie cand ai blog, este, cel putin pentru mine, ca intri in contact cu oameni pe care altfel nu ai putea sa-i cunosti, si cu care ajungi sa fii chiar prieten.Sarah este o prietena a mea virtuala, pe al carei blog intru foarte des, sa vad retete mai exotice, dar nu in ultimul rand pentru a vedea ce mai fac nepotii ei draguti.
Ii multumesc mult pentru premiu si il dau mai departe altor fete cu bloguri deosebit de frumoase, si pe care va invit sa le vizitati.

Alison
Alina
Claudia
Criss
Michelle
Elena
Daniela

Chifle umplute cu ciuperci

V-am spus ca Mitu vine acasa la ora 12:00 sa mancam impreuna.Intr-una din zile, ne-am gandit sa-i invitam si pe cei doi colegi care au venit de la Iasi, si pe care ii cunosc si eu.Pentru asta am pregatit niste aperitive calde, dintre care doua sunt " vechi ", insa chiflele astea cu ciuperci le-am incercat pentru prima data.Zilele urmatoare am sa le pun si pe celelalte doua, pentru ca sunt tare bune.
Aperitivul de azi e bun de tot, dar sfatul meu este sa il faceti cu chifle mai mici, nu asa de mari ca ale mele, pentru a fi mai comod la mancat.
Reteta dintr-o revista ungureasca.

- 4 chifle

- 1 ceapa rosie

- 1 lingura de unt

- 300 g ciuperci, eu am pus si cateva proaspete, dar se poate face si numai cu ciuperci din conserva, sau numai proaspete

- 150 g castravete murat taiat marunt

- 100 g porumb boabe, eu am uitat sa cumpar si nu am pus

- 50 g cascaval ras

- condimente, eu am pus sare, piper, cimbru si putin busuioc

- o feliuta bacon, nu e in reteta, dar imi ramasese in frigi, si vroiam sa scap de ea

Se taie ceapa marunt, si se caleste intr-o lingura de unt.Se adauga baconul, ciupercile, castravetele si porumbul.Se lasa pana se inmoaie, eu am adaugat putina apa, si am lasat sa se inmoaie bine de tot.Se condimenteaza si in amestecul racit se adauga cascavalul dat pe razatoarea mare.Chiflele scobite de miez, se umplu cu aceasta umplutura si se baga la cuptor pana se crocantesc.Se servesc cu salata.


Chiflele scobite de miez, se umplu cu amestecul de ciuperci.



Se pune capacul, se mai rade putin cascaval si se baga la cuptor.



Scoase din cuptor, gata de mancat.



Musafirilor si lui Mitu le-au placut.

Muffins din aluat de cozonac, cu dulce de leche

V-am spus ca mi-a placut enorm aluatul cu iaurt.In consecinta atunci cand navigand, am gasit o umplutura perfecta pentru mine, l-am refacut cu deosebita placere, cu toate ca acolo era dat altul.
La un moment dat am sa-l incerc si ala, dar inca nu m-am plictisit de asta cu iaurt asa ca o sa-l mai fac de cateva ori.
Reteta de umplutura, de pe un site frantuzesc.
Aluatul, cel de pe dr.Oetker.

Pt. aluat

- 375 g faina

- 150 g iaurt

- 1 ou

- 50 g zahar

- 50 g unt topit

- 1 lingurita drojdie uscata

- putina sare, uneori uit sa scriu dar eu pun in orice aluat putina, putina sare

Se baga in masina de paine, eu le bag in ordinea data la masina mea, pentru painea briosa.

Pt. umlputura

- 250 g crema de branza

- 2 linguri zahar praf

- 1 cutie dulce de leche

Pentru ca eu nu gasesc aici dulce de leche, il fac fierband o cutie de lapte condensat dulce, cam trei ore, intr-un vas umplut cu apa.Este foarte important ca laptele din cutie sa fie tot timpul acoperit de apa.Adica pe masura ce scade apa din vasul in care ati pus cutia, se completeaza.Metoda asta am aflat-o de la Adriana Nicoleta si mi se pare foarte usoara.E adevarat ca nu stiu ce consecinte are fierberea laptelui in cutia de metal, dar sa stau sa amestec pe foc pana se caramelizeaza laptele nu e pentru mine.

Aluatul se scoate din masina, se intinde foaie, se "unge" cu crema de branza amestecata cu zaharul, apoi cu dulcele de leche, iar peste eu am pus bucatele de mango, asta nu mai era in reteta, dar mi s-a parut ca merge, si a mers beton.
Se ruleaza, se taie felii cam de 3 cm si se pun in formele de muffins, unse cu putin unt.Din umplutura se scurge putin in forme, asa ca dupa mine, era mai bine daca puneam hartii, dar asta data viitoare.Daca puteti, la felii, inainte de ale pune in forme, sa uniti jos aluatul, n-ar mai curge.Dar nici daca curge putin nu e o problema, credeti-ma.

Asa arata dulcele de leche, adica laptele condensat dulce, dupa ce a fost caramelizat.Din pacate aici nu gasesc lapte condensat dulce.



Aluatul intins si "uns" cu crema de branza.



Aici "uns" si dulcele de leche, asta merge mai greu ca nu e chiar asa de moale, dar se poate.



Mangoul care era copt bine si foarte aromat.L-am scurs si uscat cat am putut.



Bucatile de mango scurse, puse si ele peste aluat.



Taiate feliile si puse in formele de muffins, unse cu putin unt.



Gata coapte.



Si sectiune.



Are domnul Mitu o vorba, care a aplicat-o la muffinsii astia, si care pe mine ma distreaza de numa'; de exceptie.

Placintele picante cu peste afumat

Pentru gustarea de la ora 12, cand vine domnul Mitu acasa sa mancam, incerc sa fac ceva deosebit, sa diversific meniul.
In Good Food am vazut reteta asta, asa ca am incercat-o.

- 300 g macrou afumat

- 300 g piure de cartofi, sa nu fie prea moale sfatul meu

- 2 cepe verzi, tocate marunt

- 1 lingurita pasta de curry, eu am pus praf

- sare

- piper

- 1 lingura faina

- 1 lingura ulei de masline

- 2 oua

Se amesteca pestele rupt bucatele, fara piele si eventualele oase, cu piureul, ceapa tocata, eu am pus ceapa ciorii, curry, sare si piper.Se formeaza 4 placintele si se baga la frigider pentru 10-15 min, maxim se pot tine 24 h.Se presara fiecare placintica cu putina faina si se prajesc in tigaie, cu o lingura de ulei.Se lasa 3-5 min pana pe fiecare parte, pana devin aurii.
Intre timp se fierb ouale, mai tari sau mai moi, depinde cum va plac, si se servesc placintelele cu ou fiert si salata asezonata cu putin ulei de masline si zeama de lamaie.


Ingredientele pentru placintele.



Maclavaisul.



Si placintelele.



Mai de aproape.



Am mancat fiecare cate o placintica, merg foarte bine cu salata cu lamaie, dar macroul afumat mi se pare mult prea tare.De fapt cred ca nu este afumat natural, si de asta mi se pare foarte greu.O sa incerc placintelele si cu alt fel de peste si nu neaparat afumat.

Prajitura cu mere, Dorset

Printre cei carora le plac prajiturile cu mere si branza, ne numaram si noi, eu si Mitu.De asta incerc cu zel orice noua varianta de prajitura cu mere.Initial cand am gasit reteta asta, m-am entuziasmat teribil, " woow o noua reteta ", apoi dupa ce am citit-o m-am mai dezumflat, pentru ca nu era chiar ceva nou, aluat cu mere taiate in el.
Apoi dupa ce am pregatit-o m-am entuziasmat din nou, pentru ca a fost foarte, foarte buna.Dupa ce citind-o, mi-am zis " ei, nimic nou ", mancand-o, am constatat " nimic nou, dar totusi, foarte, foarte buna".
Reteta de pe Technicolor Kitchen .

- 225 g unt la temperatura camerei

- 450 g mere, eu am pus doua mere mari

- zeama si coaja rasa de la o lamaie

- 225 g zahar, eu am pus 200 g si a fost super ok

- 1 plic zahar vanilat

- 3 oua mari

- 225 g faina cu agent de crestere, eu nu folosesc din aia, am pus praf de copt

- 2 lingurite praf de copt

- 25 g migdale macinate in robot, adica nu foarte marunt

- putina sare, asta e de la mine

- 1 1/2 linguri zahar brun

Pentru servit eu am luat frisca naturala si gem acrisor.

Se curata merele si se taie feliute subtiri.Se stropesc cu zeama de lamaie.



Se macina migdalele, eu cu robotelul nu foarte marunt, dar puteti si cu macinatorul de nuca marunt, marunt.



Se bate spuma, untul cu zaharul, vanilia si sarea.



Se adauga ouale unul cate unul, batand bine dupa fiecare ou pana se incorporeaza.La faza asta puteti pune si cate putina faina, pentru a nu se taia.



Faina amestecata in prealabil cu praful de copt, se pune in amestecul de unt, apoi se adauga coaja rasa de lamaie.



Se pun si migdalele macinate si se amesteca dar nu foarte mult.




Se adauga si merele, dupa ce au fost puse pe un servet absorbant, si tamponate pentru a le usca bine, bine de tot.Parerea mea e ca asta e cel mai important la aceasta prajitura.



Aluatul se pune in tava unsa si tapetata, se niveleaza si se presara cu zaharul brun.
Se baga tava in cuptorul preancalzit la 180°C.



Prajitura coapta.



O poza mai de aproape.



Felie de parjitura cu mere, Dorset.



Si inca o poza.

Kaiserschmarren

Reteta dintr-o revista germana.

Desertul asta l-a descoperit domnul Mitu, cand mergeam in Austria la schi.Pe partie ne opream la cate un birt si mancam, el Kaiserschmarren, eu Germknodel.Apoi am gasit reteta intr-o revista si bineanteles am incercat-o.
Kaiserschmarren este un desert cunoscut, austriac, si este un fel de clatita facuta putin mai altfel.
Legenda spune ca Regele Franz Joseph I ar fi trecut prin Salzkammergut la vanatoare.Acolo s-ar fi oprit la un taietor de lemne sa manance un fel de clatita care dat fiind ca era facuta pentru rege a fost imbunatatita cu frisca, oua si asa au rezultat din Holzfallerschmarrn ( clatita taietorului de lemne ), Kaiserschmerren ( clatita regelui ).Alta legenda spune ca atunci cand bucatarul care ii pregatea regelui clatite, ii ieseau clatitele prea groase, sau se rupeau, se dadeau personalului cu titlul " Kaiserschmarren".
Tradus mot a mot inseamna " farmiturile regelui" sau pentru rege.


Pt. 2 portii.

- 2 oua

- 2 linguri zahar praf

- 100 ml lapte

- 100 ml frisca lichida

- 125 g faina

- 20 g zahar

- 75 g stafide puse la inmuiat in rom si scurse - eu nu am pus

- 40 g unt

- putina sare

Se bat galbenusurile cu cele doua linguri de zahar praf si cu sarea.



Se adauga laptele, frisca si faina.Se bate cu mixerul ca sa nu se formeze cocoloase.



Se lasa 30 min. la odihnit.

Se bate albusul cu zaharul si se adauga la amestecul de galbenus alternand cu stafidele.Eu nu pun stafide ca nu-i plac domnului Mitu, dar sunt bune cu stafide.



Jumatate de unt se topeste intr-o tigaie, se toarna aluatul, (eu pun doar jumatate de aluat si fac doua ture, ei ori aveau ei tigaie mai mare, ori le plac mai groase), se lasa pana se face pe o parte, se intoarce, se rupe cu furculita, se pune cealalta jumatate de unt, si se lasa pana se prajesc bucatelele de clatita.Se presara zahar pudra.Puteti sa punetri chiar mai putin unt mai ales daca tigaia e teflon.







Tip.Este foarte gustos daca la sfarsit se pun 2-3 linguri de tuica de caise.Eu nu am pus.


Si gata de mancat.



In revista scrie ca se mananca cu compot de prune, dar noi peste tot unde am mancat in Austria, ni le serveau cu pasta de mere.Eu n-am mai avut chef sa fac nimic.Intre timp am vazut ca se servesc de fapt, fiecaruia cu ce-i plac, cu sos de ciocolata, cu sos de vanile, cu sos de fructe.Se pot face cu nuci, migdale in compozitie.Mie imi plac foarte mult cu gem acrisor, domnului Mitu de la goale in sus, aproape cu orice.

Alt premiu

Prietenele mele, Michelle, Claudia si Ghiocel, fete care au niste bloguri foarte, foarte frumoase, cu retete vegetariene, retete traditionala banatene, informatii utile si retete interesante, m-au premiat cu acest premiu dragut de tot si foarte frumos colorat.
Multumesc foarte frumos, sunteti foarte dragute.

Il dau la randul meu altor fete cu bloguri superbe, pe care imi face placere sa va invit si pe voi.


Alison
Alina
KikenHana
Narnia
Boscodina
Olgutza
Ala

Cozonac trandafir cu vanilie si visine

Trandafirul l-am facut tot in ziua cand venea Mitu din delegatie, pe langa carne cu cascaval, i-am facut si ceva dulce.M-am oprit la cozonacul asta pentru ca stiam ca-i plac aluaturile astea si mai ales cu vanilie.
Ideea mi-a venit cand am vazut la Claudia cuibul de viespi facut cu un aluat cu iaurt.Mersi Claudi de idee.Reteta am luat-o pana la urma de pe Dr.Oetker si am pus urmatoarele cantitati:

- 150 g iaurt, eu am pus de baut ca n-aveam de ala normal

- 375 g faina

- putina sare

- 50 g zahar

- 1 ou

- 50 g unt topit

- 1 lingurita drojdie uscata

Pt.umplut

- un plic praf budinca de vanilie

- 2 linguri zahar

- 300 ml lapte

- 60 g unt moale la temperatura camerei

- cateva visine din congelator, scurse bine de zeama

Ingredientele pentru aluat le-am bagat la masina in ordinea in care scrie sa se procedeze la aluataul de briose.Intre timp am preparat budinca am racit-o si i-am aduagat 60 g unt moale la temperatura camerei.
Am lasat putin mai mult la crescut aluatul decat un aluat normal de paine, sa creasca bine, sa fie pufos.Din cauza ca nu are foarte multa drojdie e necesar sa se lase mai mult la crescut.
Cand e gata crescut aluatul se scoate din masina, se intinde foaie care se " unge " cu budinca de vanilie, se presara visinele, se ruleaza, si se taie felii.Ca la orice cozonac trandafir normal.









Frumusetea sportului abia urma, in sensul ca mi-am dat sema ca nu am tava la mine, asa ca l-am facut intr-o forma de aia care are numai margine, pusa pe tava care era in aragaz in locuinta.Naspa treaba da nu aveam ce face.



Se unge apoi cu ou si se baga la cuptor.Eu am presarat niste zahar candel, si apoi la cuptor.

Cuiburi.



Una mai de aproape.

Primul meu premiu

Primul meu premiu de cand blogeresc.L-am primit de la Alison si ii multumesc tare mult.Tare dragut acest premiu.




La randul meu ofer acest premiu unor blogerite tare dragute, sufletiste si dragi mie, si al caror blog merita sa fie vizitat.

Alina
Claudia
Mihaela Ochi verzi
Sarah
Cristina
Vio.

Portugalia - Algarve

Unul din cele mai frumoase concedii l-am petrecut cu siguranta in sudul Portugaliei, in Algarve.Nu era deloc planificat, in sensul ca noi cautam oferte de Teneriffe, dar pe lastminute, am gasit o oferta care ne-a placut si asa am ajuns in Praia da Rocha.
Coincidenta a facut ca pe calendarul care il aveam in bucatarie cu locuri frumoase, la septembrie sa fie chiar o poza din Algarve.Asta am observat de abia cand ne-am intors.
Cand ne-am dus in excursie la Lisabona, primul lucru pe care ni l-a spus ghidul despre Algarve a fost ca are o clima unica in Europa, intrucat e despartit de continent de un lant muntos, si prin urmare nu este influentat de clima europeana ci de cea africana, care este o clima calda dar uscata, cu nopti reci.Eu si colegul ne-am gandit ca tipul isi stie meseria, lauda si el Algarve ca doar e jobul lui.De abia, cand peste cateva zile ne-am dus in excursie la Sevilla, si am iesit din Algarva ne-am dat seama cata dreptate avea.In Algarve e cald, dar nu e umed, si disconfortul creat de transpiratie nu-l ai deloc.In schimb in Sevilla dupa doua ore eram deja uzi leoarca.
Ceea ce nu stiam este ca Portugalia a avut mult mai multe colonii decat Spania, dar acum e mult mai saraca.Cu toate astea peste tot pe unde am umblat erau autostrazi, foarte, foarte bune.
Tot de la ghid am aflat despre porcul negru care traieste in Spania, si a carui sunca este o delicatesa.Sunt ferme mari cu plantatii de copaci de pluta, pe care cresc acesti porci.Au voie sa creasca atatia porci cate hectare au.Porcii mananca ghinda acestui copac si de asta au o carne asa de buna.Au incercat sa imperecheze soiuri de porci albi cu cei negri, dar au constatat ca doar puii care mostenesc genele de la porcul negru supravietuiesc, cei albi nu stiu sa desfaca ghinda, si mor de foame.
Pluta este unul din materialele de export ale Portugaliei.
Portughezii mi s-au parut mult mai prietenosi decat spaniolii, cu toate ca-mi plac si acestia, iar concediul petrecut in Portugalia a fost perfect.Portugheza mi se pare grea si in afara de obrigado- multumesc, n-am reusit sa retin nimic.Voi lua lectii de la Ruxica Monicai.
Acum cateva poze.
Asta vedeam noi de pe balcon.



Cabo da Sao Vicente, cel mai sud vestic punct al continentului, considerat " sfarsitul lumii " inainte de a se descoperi America.



Punta da Piedade, o formatiune stancoasa, foarte interesanta.






Un castel maur in Silves.



Tore de Belem, un turn al Lisabonei.



Manastirea Sf.Jeronimus.Cica s-a construit cu banii obtinuti din vanzarea unui unei nave pline de piper.Condimentele erau pe vremea aia foarte, foarte scumpe.Langa manastire este faimoasa cofetarie care vinde Pasteis de Belem, prajiturelele alea bune.Lisabona.




Mai de aproape.



Praca do Comercio.Lisabona.




Fatima.Foarte impresionant.



In interiorul bisericii.




Pozele cu Sevilla le voi pune la Spania.