Ultima dintre prajiturile plimbate a fost jumatatea acestui chec cu cafea. Si daca tot am pomenit de ea, sa va povestesc si plimbarea.
Trebuia sa duc neaparat actele masinii la Satu Mare, de la Targu Mures. Pentru ca trenul face tare mult, am apelat la autocar. " Da , doamna " mi se spune la telefon, " la 11:00 ajungeti in Cluj, schimbati si la 12:00 porniti spre Satu Mare. Ok, ajungem in autogara din Cluj, pe la 11:30. Cand intram, un autocar mare pe care scria Zalau - Satu Mare, iese din autocara. Eu disperata ma reped la soferi, si-i intreb, " asta e autocarul de SM, si tocmai pleaca ? ", ei se uita pe ceva lista si-mi spun ca" nu, la SM pleaca la 12:00 ". Stai calma, ma gandeam, aici o fi inflatie de autocare de SM. Unul pleaca la 11:30, altul la 12:00, care-i problema. Cobor frumos, si ma duc spre cladirea pe care scria numele firmei cu care calatoream. Doua incaperi, intr-una doua fete care vorbesc mult la telefon, in cealalta o tanti mai plinuta, cu un microfon. O intreb pe tanti, de unde pleaca autocarul de SM, la care ea la microfon " de aici ", si-mi arata cam vag, in fata. Ma pun frumos la umbra, alaturi de alti calatori, care veneau si ei din Tg.Mures si mergeau spre SM ( asta mi-am dat seama pe urma ). La un moment dat vine un microbus pe care scrie Oradea - Carei - Satu Mare. Baiiii tata, deja ma veadeam facand o excursie prin Oradea spre SM, cam dublu drumul decat prin Zalau, dar asta este, daca n-ai intrebat la telefon, asa-ti trebuie, ma gandeam. Ma reped si eu alaturi de ceilalti spre microbus, cu nedumerirea in crestere, pentru ca mi se spusese ca-i autocar, logic era ca merge prin Zalau, nu prin Oradea, si pentru ca cei care vroiam sa urcam in microbus eram cam de trei ori mai multi decat locurile din microbus. Na, dar asta e. Stam frumos in soare, si il asteptam pe soferul care bea o cafeluta si fumeaza o tigara, uitandu-se spre noi, ca si cum ar stii el ceva, da nu ne spune pana nu stam cuminti. In sfarsit termina cu amandoua si vine spre noi. Prima doamna da sa urce, spune ca merge la SM, " apoi nu, astia care mergeti la SM, stati ca vine la 12:00 un autocar de ala mare ". Aha, asa mai vii de acasa, ma gandeam eu. Ne retragem din nou toti la umbra, si stam sa vina autocarul. Deja se face 12:00, autocarul nu apare, vine in schimb o salvare ( i se facuse rau unei doamne ), cand vad eu un afis pe cladirea firmei " va rugam sa va cumparati bilete ". Ciudat, pentru ca pe fiecare autobus am luat de la sofer, na dar daca scrie, scrie. Bleaga esti, ma gandeam, stai de-o jumatate de ora aici si de abia acum ai vazut ca-ti trebuie bilet. Fug la biroul fetelor, alea amandoua vorbesc la telefon. Ii clar, n-apuc sa-mi iau bilet, autocarul va pleca si eu raman aici. Cam asta era scenariul din capul meu. In sfarsit una termina de vorbit, ii zic ca vreau un bilet pana la SM, " nu, nu " zice ea, " luati de la sofer ". De bucurie ca nu raman jos, nici nu mai intreb pentru cine de fapt e afisul.
Nu va spun ce usurare am simtit, cand am vazut intr-un final ca apare autocarul, Zalau - Satu Mare, era cel care la 11:30 iesea din autogara si care fusese sa alimenteze ( am lamurit si aspectul asta ). Mult mai ca lumea cu autocarul decat cu microbusul, dar eu imi doresc sa nu mai trebuiasca sa ma duc decat cu masina noastra. Si cand ma gandesc ce innebunita eram, cand eram mica, dupa orice mijloc de transport in comun ( tren, autobus, cam astea erau atunci ). Ce dezamagita eram cand imi spuneam ai mei ca mergem la mare, cu masina, si nu cu trenul.
Si dupa ce v-am " plimbat " un pic , sa scriu si reteta checului, care e din cartea mea din Austria.
- 150 g unt moale
- 150 g zahar fin, eu am pus brun
- 3 oua
- 1 galbenus
- 1 1/2 lingura de cafea foarte tare, sau extract de cafea, eu am pus instant
- 220 g faina
- 1 lingurita praf de copt
- 125 g nuca prajita si taiata nu foarte marunt
Se unge si se tapeteaza forma de chec, se preancalzeste cuptorul. Untul se bate cu zaharul , se adauga unul cate unul ouale, apoi galbenusul. Se pune si cafeaua, apoi faina omogenizata cu praful de copt, 100 g de nuca. Se amesteca, se toarna in forma si se coace la foc mic, pana trece testul scobitorii. Se lasa la racit, si rece se glazureaza.
Pt. glazura
- un albus
- 100 g zahar fin
- 100 ml apa
- 1/2 lingurita cafea instant
Pentru glazura se pun apa si zaharul pe foc si se amesteca pana se topeste zaharul. Se mareste focul si se lasa sa se faca ca un sirop. Cu foarte putin timp inainte de a fi gata, se bata albusul, si se toarna siropul in fir subtire. Se bate pana se raceste si se obtine o spuma tare. Se adauga cafeaua dizolvata in putina apa, se intinde peste prajitura si se presara restul de nuci.
Untul cu zahar.
Pun poza cu unul din zaharurile folosite de mine, cu rugamintea ca daca vedeti, sa-mi dati de stire, pentru ca mi se termina si tare-mi place.
Se adauga ouale si galbenusul.
Cafeaua, eu am pus instant, dar nu s-a prea simtit.
Faina cu praful de copt.
Nuca prajita si taiata.
Inainte de cuptor.
Si checul gata.
De aproape.
Aroma de cafea s-a simtit doar de la galzura. Foarte, foarte bun a fost.
faina povestea,caragiale ii mereu de actualitate la noi...cit despre chec,ce sa zic,are tot ce m-ar putea tenta la unul!
RăspundețiȘtergerewauuu cu o ceasca de cafea merge la fix....ma duc sa-mi beau cafeaua si eu cu gandul la checul tau,o saptamana buna
RăspundețiȘtergereSa stii ca si eu regretam plimbarile din copilarie cu masina si nu cu trenul,acuma insa am parte de tren ca nu avem masina(aveam cu primul sot insa de fiecare data la drum lung aveam accident ,era repezit si ai placea viteza,iar acum ma bucur ca sotului nu-i trebuie masina,dar ne luam bilete la cuseta sii perfect),in final totul este bine cand se termina cu bine,sa revenim la chec arata foarte bine,si ma gandesc ca-i foarte bun cu cafea.Te pup si o zi frumoasa!
RăspundețiȘtergereMultumesc sunteti dragute ca de fiecare data.
RăspundețiȘtergereCu multa placere v-as servi cu chec si cafeluta, daca ati fi langa mine.
Va pup si va doresc o saptamana cat mai frumoasa.
Tot ce este cu nuca este delicios.
RăspundețiȘtergereO saptamana frumoasa!
Faina povestirea! Ma si vad in multime, intrebandu-ma daca raman la jos :) Iar checul tau e fenomenal, ma duc sa-mi iau o cafea.
RăspundețiȘtergereMultumesc dragele mele, sunteti niste scumpe.
RăspundețiȘtergereSa aaveti si voi o saptamana frumoasa.
Checul frumos si bun, povestea minunata. Asa patanie chiar merita redata. Felicitari pentru amandoua.
RăspundețiȘtergereGhiocel draguta tare esti.Multumesc.
RăspundețiȘtergereSa ai o seara frumoasa.
Micule sa stii ca m-a amuzat povestioara cat despre chec arata minunat .Te pup dulce!
RăspundețiȘtergereNela, ma bucur mult ca te0ai distrat. Si eu pe urma, dar in ziua aia, absolut deloc.
RăspundețiȘtergereMultumesc, esti draguta tare.Te pup si eu si-ti doresc o zi cat mai frumoasa.
ador checul tau.faptul ca e cu cafea ma face sa mor de pofta.mi-a placut tare mult si povestea.de ceva vreme nu mai folosesc transportul in comun dar la mine cel cu masina personala este o adevarata aventura....atunci cand conduc eu.deh sunt mare soferita,cand ma urc la volan ar trebui sa pun sa urle un difuzor "pazea ca trec eu!!!".sincer n-as conduce pentru ca nu-mi place dar se mai intampla sa fiu fortata de imprejurari si atunci vai de ea masina.
RăspundețiȘtergerepupici multi
Sarah scuze,aia acumam vazut comentariul.
RăspundețiȘtergereNu-i nu stiu ce poveste, dar asta simteam eu atunci.Nu cred ca te incalzeste cu ceva,dar nici eu nu-s mare soferita.
Tepup cu drag si mi-e dor de prezenta a pe blog.Sa ai o zi excelenta.