Reteta dintr-o revista germana.
Desertul asta l-a descoperit domnul Mitu, cand mergeam in Austria la schi.Pe partie ne opream la cate un birt si mancam, el Kaiserschmarren, eu Germknodel.Apoi am gasit reteta intr-o revista si bineanteles am incercat-o.
Kaiserschmarren este un desert cunoscut, austriac, si este un fel de clatita facuta putin mai altfel.
Legenda spune ca Regele Franz Joseph I ar fi trecut prin Salzkammergut la vanatoare.Acolo s-ar fi oprit la un taietor de lemne sa manance un fel de clatita care dat fiind ca era facuta pentru rege a fost imbunatatita cu frisca, oua si asa au rezultat din Holzfallerschmarrn ( clatita taietorului de lemne ), Kaiserschmerren ( clatita regelui ).Alta legenda spune ca atunci cand bucatarul care ii pregatea regelui clatite, ii ieseau clatitele prea groase, sau se rupeau, se dadeau personalului cu titlul " Kaiserschmarren".
Tradus mot a mot inseamna " farmiturile regelui" sau pentru rege.
Pt. 2 portii.
- 2 oua
- 2 linguri zahar praf
- 100 ml lapte
- 100 ml frisca lichida
- 125 g faina
- 20 g zahar
- 75 g stafide puse la inmuiat in rom si scurse - eu nu am pus
- 40 g unt
- putina sare
Se bat galbenusurile cu cele doua linguri de zahar praf si cu sarea.
Se adauga laptele, frisca si faina.Se bate cu mixerul ca sa nu se formeze cocoloase.
Se lasa 30 min. la odihnit.
Se bate albusul cu zaharul si se adauga la amestecul de galbenus alternand cu stafidele.Eu nu pun stafide ca nu-i plac domnului Mitu, dar sunt bune cu stafide.
Jumatate de unt se topeste intr-o tigaie, se toarna aluatul, (eu pun doar jumatate de aluat si fac doua ture, ei ori aveau ei tigaie mai mare, ori le plac mai groase), se lasa pana se face pe o parte, se intoarce, se rupe cu furculita, se pune cealalta jumatate de unt, si se lasa pana se prajesc bucatelele de clatita.Se presara zahar pudra.Puteti sa punetri chiar mai putin unt mai ales daca tigaia e teflon.
Tip.Este foarte gustos daca la sfarsit se pun 2-3 linguri de tuica de caise.Eu nu am pus.
Si gata de mancat.
In revista scrie ca se mananca cu compot de prune, dar noi peste tot unde am mancat in Austria, ni le serveau cu pasta de mere.Eu n-am mai avut chef sa fac nimic.Intre timp am vazut ca se servesc de fapt, fiecaruia cu ce-i plac, cu sos de ciocolata, cu sos de vanile, cu sos de fructe.Se pot face cu nuci, migdale in compozitie.Mie imi plac foarte mult cu gem acrisor, domnului Mitu de la goale in sus, aproape cu orice.