Cu numele asta am gasit reteta intr-o carte veche de bucate. Stiam ca cele cu nuca sunt cuiburi de viespe, dar de astea nu stiam ca se cheama asa.
Pusa, ii multumesc mamei tale, ca ne rasfata cu cuiburile astea minunate. Tin minte perfect si prajitura chinezeasca pe care o facea asa de buna.
pentru aluat:
- 1/2 kg faina
- 4 galbenusuri
- 2 linguri zahar
- putina sare
- 20 g drojdie proaspata
- 1 pahar lapte, cam 200 ml
- 50 g unt moale la temperatura camerei
pentru umplut:
- 200 g unt
- 8 linguri zahar
pentru insiropat:
- 500 ml lapte
- zahar si zahar vanilat dupa gust
Se freaca drojdia cu o lingurita de zahar, se toarna putin lapte caldut ( sa nu fie fierbinte ), cat sa o acopere si se lasa la crescut. Faina se pune intr-un castron, se face gaura la mijloc si se adauga zaharul, sarea si galbenusurile. Se framanata se adauga drojdia, laptele ramas, caldut si untul moale. Se face un aluat molcut. Se lasa la crescut pana isi dubleaza volumul. Se freaca intre timp untul moale cu zaharul. Aluatul se intinde foaie de grosimea uni deget, se unge cu crema de unt si se taie felii groase cam de un cm. Se pun in tava tapetata cu putin ulei sau unt si se mai lasa putin la crescut. Se baga la cuptor si se lasa pana se auresc. Se fierbe laptele cu zahar si zahar vanilat. Peste cuiburile racite se toarna 2-3 linguri de lapte caldut si se lasa sa se zvante.
Sunt excelente si foarte, foarte pufoase.
cam astea ar fi
mie imi place sa fie super insiropate
eu am pus si semintele unui baton de vanilie
Imi inchipui ce bune sunt...pufoase si insiropate! Da ...cuiburi de viespi ...le stiu. O zi buna..te pup
RăspundețiȘtergereNico draga abia acum am vazut comentariul. Cuibul de viespi are si nuca, asta e fara,de aia e de melci. Te pup cu drag.
RăspundețiȘtergere