Despre cate reviste culinare am, am mai povestit. V-am spus si cam cate zice Miculinul ca am, un portbagaj plin. Eu u-s chiar convinsa ca-s chiar asa de multe, dar si o jumatate de portbagaj e destul de incapator. Asa ca am decis inca de mai bine de un an sa nu mai cumpar reviste. Va dati seama prin ce sentimente am trecut dupa ce luand aceasta hotarare, am fost in Germania si Austria. Adica acolo unde pt. mine e raiul pe pamant din punctul de vedere al revistelor si cartilor culinare. Dar n-am luat nimic, doar mi-am promis.
Ce sa fac insa daca fara voia mea, mi se ofera revista culinara. Pai trepidez sa nu o ia altul inaintea mea. In avionul cu care mergeam de la Viena la Graz, vine stewardesa cu caruciorul cu ziare, iar ochii mei profilati pe asa ceva, vad din prima ca este si o revista " servus " care are cateva retete culinare. Acum toata treaba era sa nu mi-o ia vreun nenea sau tanti, ca era numai una, iar pana sa ajunga steeardesa la mine, mai erau cativa. Ma tot gandeam ce sa-i spun aluia/ aleia, care o ia, ca sa mi-o lase mie. Dar n-a fost cazul. Nimeni nu era interesat in afara mea. Asa ca fara sa-mi calc promisiunea, am pus mana pe o revista care continea cateva retete de fursecuri de Craciun. Din acesata revista e reteta de azi. Cand am vazut ca are drojdie am zis ca n-au cum sa fie fursecuri, dar dupa ce le-am incercat m-am dumirit. Sunt niste fursecuri excelente, crocante in partea de jos, si putin moi deasupra, numai bune pentru Luica si Catalina, car nu au chiar dintii cei mai buni.
- 400 g faina
- 250 g unt, su 200 g unt si 25 g untura
- 1 pliculet drojdie uscata
- 4 linguri rom
- 8 linguri lapte
- 2 linguri zahar
- gem acrisor
- zahar pudra pentru presarat deasupra
Se omogenizeaza ingredientele in afara de gem. Se formeaza o bila care se inveleste in folie de plastic si se baga la frigider peste noapte, sau de dimineata pana seara, cand se coc. Se scoate aluatul din frigider, se lasa putin sa-si revina, apoi se intinde foaie. Se taie patrate care se umplu cu gem, apoi se pliaza sub forma de pliculete. Se baga la cuptor pana se auresc. Calde inca se pudreaza cu zahar. Sunt foarte bune, nu la fel de crocante ca si cornuletele fragede, din cauza drojdiei, dar asa cum am mai zis, numai bune pentru cei care nu au cei mai buni dinti.
aluatul intins si taiat
umplut cu gem
cam astea ar fi pliculetele
gata coapte
si sectiune
Miculino, asa si eu, am decis sa nu mai cumpar reviste, dar din cand in cand mai iau cate una. Chiar nu pot rezista!
RăspundețiȘtergereFrumusele tare plicutele! Te pup draga mea.
Sunt preferatele mele,deci vin in vizita!!!!puppp!!
RăspundețiȘtergerefoarte interesante plicurile..si mi-a placut mult si povestioara din introducere..cam in aceeasi situatie sunt si eu!
RăspundețiȘtergereAny, e greu de rezistat, maai ales ca suntem dependente.
RăspundețiȘtergereMirela, te astept cu mare drag.
Adnia, deci ma intelegi.
Va pup cu mult drag si va doresc duminica faina.