Sunt o mancatoare de lamaie inca din burta Lucicai. Se gaseau greu pe vremea aia, dar la bufetul partidului, mai aduceau. Ea lucra la ziar, in aceeasi curte cu sediul partidului, si putea cumpara de acolo. Prin anii ' 75 a inceput sa nu mai fie nici acolo mai nimic, cel putin nu pentru oamenii de rand. Dar cand gasea lua un kilogram de lamaie si-l termina pana pleca acasa. Mai tarziu am inceput eu sa le mananc la greu. Mi le curatam ca portocalele si mancam. Cine ma vedea se stramba de zor, ba unii din prietenii de familie le recomandau alor mei sa ma duca la medic, ca mi se poate gauri stomacul. Deci sunt o mare mancatoare de lamaie. Si cu toate astea nu m-au prea incantat aceste spaghete. Le-am mancat, dar nu cred ca le mai fac. Cata introducere ca sa spun ca nu mi-au prea placut.
Reteta Nigella Lawson.
ea a facut cu linguine, eu cu spaghete si am facut cantitate mai mica
aici trec cantitatile ajustate de mine
- 80 spaghete
- 2 galbenusuri
- 50 g parmezan
- 70 g smantana
- coaja rasa de la o lamaie, sucul de la 1/2 lamaie, sau dupa gust
- sare
- piper
- 2 linguri unt
- patrunjle tocat
Se fierb pastele al dente. Se scurg si se pastreaza o ceasca din apa cu sare in care au fiert. Untul se pune peste pastele inca calde, astfel incat untul sa se topeasca. Pentru sos se amesteca galbenusurile, parmezanul, coaja, zeama de lamaie, sarea si piperul si se bate cu o furculita. Dupa ce pastele sunt bine acoperite cu unt, se pune amestecul de galbenusuri si cate putin din apa in care au fiert, pana se obtine consistenta dorita. Se servesc cu patrunjel proaspat tocat. Eu le-am mai pus un pic pe foc, sa n-am senzatia ca nu-i gatit galbenusul, Nu asta a fost ce nu mi-a placut la ele, ci pur si simplu gustul.
de aproape
